Mobilier de la librărie

Era in decembrie, anul al treilea de facultate. Tocmai primisem bursa, motiv de sărbătoare, cu atât mai mult cu cât primisem pe trei luni odată, ceea ce însemna o cantitate considerabilă ce imi stătea la dispoziție pentru ce vreau eu. Ai mei niciodată nu au contabilizat banii de bursă, că și cum nu ar fi existat. Știau ca nu am vicii (nu fumam pe vremea aia) și că în general banii se duc pe cărți și pe vreo ieșire cu prietenii.
Așadar, fericită și cu portofelul plin, planul principal era o vizită la Casa Cărții și la anticariatul de la parter, apoi magazinul Bucovina pentru cadouri de Crăciun pentru cei de acasă.
Mă îmbrac bine că era zăpadă și aveam mult de umblat pe afară. Niciodată în 4 ani de facultate nu am luat taxiul, iar mijloacele de transport în comun foarte rar, asta după ce o dată am rămas fără banii de chirie (dar asta e alta poveste). Când sa ies pe ușa căminului, mă întâlnesc cu o colegă. La fel de veselă și fericită, tor cu bursa în geantă, dar cu alte planuri:
– Hai cu mine la Casa Cărții, îmi zice.
– Acolo merg, hai!
– Stai că vine și I. (I. era cel cu care urma să se căsătorească)
– Și mai bine.
Mergem. Eu mă opresc la anticariat, ei se duc în librărie. Ii găsesc la etaj, la secțiunea de literatură străină. Aveau deja brațele pline de cărți, fapt ce la prima vedere mi-a trezit oarece curiozitate, știind că niciunul nu citește. Mă uit mai bine: colecții legate în piele: operele lui Eminescu, Creanga, Caragiale, Poe, Shakespeare, Moliere, Balzac, Simbolism francez… Fac ochii mari… Poe si Shakespeare in engleză? Literatură franceză în original? Și tot nu-mi pică fisa până nu aud următorul dialog:
– Băi, astea se potrivesc, că merge maro cu grena, dar astea cu albastru nu! Și uite ce urat vin lângă celelalte, că sunt mai mici.
– Păi da, dar mă gândeam că le putem aranja așa, mai asimétric, e mai modern.
– Nu merge. Canapelele sunt maro închis spre roșcat. Mobila e la fel. Dacă luăm astea trebuie să căutăm măcar covorul să aibă puțin albastru. Hai, gata. Hai să plătim.

Am rămas ca la teatru. Bineînțeles că uitaseră de mine și m-am bucurat că nu sunt nevoită să dau ochii imediat că nu știu ce față aș fi făcut.

Nu stiu de ce mi-am amintit asta. Sau cred că știu… 🙂 Oricum, lucrul de care mă bucur din tot sufletul e ca respectiva nu a rămas la catedră.

Reclame

2 gânduri despre „Mobilier de la librărie

  1. Am un vecin, care a cumparat toata literatura romana recomandata de manual pentru fiica lui.Fiica nu a deschis o carte, probabil folosea internetul. Zilele trecute ma invita sa le cumpar la jumatate de pret, ha ha ha. I-am raspuns ca le-am citit la vremea mea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s